BASM
A fost odata un balaur
Ce foc varsa pe nari
Si-avea un bot urias cu dinti de tigru
Si-avea picioare ca de cal
In foamea lui nepotolita
Orase multe inghitea
Cu tari intregi si cu popoare
El burdihanul isi umplea
Si-asa, din zori si pana-n noapte
Nu contenea de-infulecat
Dar cea din urma-mbucatura
Nu i-a priit – si a crapat !
(Fritz Lohner-Bede)